Forma limbii
În Confesiunile sale, Augustin vorbește doar la persoana a doua: cu Dumnezeu, nu cu sine, nici cu cititorii. Ajungi să te întrebi dacă e vorba de un fenomen retoric sau isteric, apoi îți dai seama că mirarea ta e ipocrită: de dimineață până seara tu însuți (I) te adresezi ( cu „i mare”) de multe ori, în formule scurte și în absența oricărei formule, așa încât, dacă ai pune cap la cap suma exclamațiilor tale obișnuite și ai umple golurile dintre ele cu un limbaj omenesc, ai produce un text asemănător Confesiunilor .