Nomad

Nu locuiesc în Franța, nu locuiesc în Paris. – Sau: locuiesc în acest loc, dar nu locuiesc locul ăsta. – Iar impresia că sînt „cu sufletul” în România e o impresie trecătoare, nomadă. 

Când îmi surprind pornirea slugarnică de a mă instala și familiariza cu lumea franceză mă mir ca de un gest năuc și firav. Dezinteresat de Franța „reală”, de a fi francez etc, locuiesc Franța trecutului, că știu limba mă simt norocos, ca și cum aș ști greaca sau sanscrita. 

Îmi spun că Franța e o bibliotecă și Parisul e portul tuturor corăbiilor fantomă care nu au nevoie de cuvântul „acasă”.